FLOU REGE - Amor Fati (Official Video)

’Amor Fati’ are o profunzime emoțională puternică și transmite un mesaj complex despre pierdere, reflecție și acceptarea destinului. Inspirată de filosofia lui Epictet și Marcus Aurelius, “Amor Fati“ reprezintă o celebrare a vieții în toate formele ei, îmbrățișând atât momentele de bucurie, cât și pe cele de provocare. Prin aceste versuri îmi propun să vă inspir să găsiți frumusețea în fiecare experiență și să îmbrățișați plini de curaj și înțelepciune inevitabilul și toate aspectele vieții. Vă invit să ne continuăm călătoria în Nocturne. ------------------------------------------------------ Voce: Flou Rege, Alduts Sherdley Versuri: Flou Rege Instrumental: AFTR DARK Rec/Mix/Master: Lu-K Beats @ Seek Music Producție video: INTHEVISUAL by Tiberius Arghiropol Producător creativ: Isabela Ursache Mulțumiri speciale: Rodica/Ioan Ciobanu, Isa, Lu-K Beats, Aldu, Tiberius Arghiropol, Rappa, Pytt, Yoshiko Sai. ------------------------------------------------------ Follow Flou Rege: @ Spotify: Soundcloud: Tiberius Arghiropol AFTR DARK Alduts Sherdley #FLOUREGE #NOCTURNE ------------------------------------------------------ Amor Fati În gândul meu... mă plimb mereu Dau tot, când îmi fac loc, Asta-i pentru frate-miu Kash de la bloc, îi dau foc La spliff, cum o făceam împreună, eram top, Dar ai plecat departe și de-atunci mă simt alt om. E pentru vără-miu Cosmin, rămâi erou Îmi pare rău că n-am vorbit, ’ți-aud în minte un ecou, Parașuta nu s-a mai deschis și ai căzut în gol, Și-mi imaginez că-n paradis cu aripi încă zbori. E pentru cei care-au căzut, până cad eu, Alerg mereu... E pentru cei pe care i-am pierdut și m-apasă greu, Prin gândul meu... Și nu mă rog la nici un zeu, da’ mă întorc ca Prometeu să aduc focul din adâncul meu, e rău Că nu am fost acolo mai ales că trebuia să fiu, Și-am rămas cu amintiri, să schimb ceva e prea târziu. Pentru colega mea Ruxandra, ce a fost în capul tău? În sufletul tău când ai sărit în față la metrou? Cât de mare a fost pierderea, ai fi avut din nou, Trebuia să ai încrederea că-i soare după nor, Că-i altă zi după noapte și armonii după șoapte, Tre’ să luăm tot ce-i mai bun, deși zilele-s numărate, Și merg pe clape de pian, pe trepte mai departe, Am zis frica de timp echivalează cu frica de moarte. Ți-am spus în trecut c-o să treci de nori, Numa’ n-ai crezut, ploaia a căzut. Căutam un răspuns pentru întrebări, s-ar mai fi putut, doar că te-a durut. M-afund în adânc suntem călători, peste munți și mări, de la început. Și ascund în avânt flow nemuritor, de cuceritor, îl vrei atât de mult. Iese din necunoscut și bate inima intens, minut cu minut. Pupila se dilată când în profunzime ajung Și privesc de sus pe hartă ca un filosof de vârf. Și până-o să mă iei de pe Terra sus, Îmi îmbrățișez destinul ca Epictetus. Când tot ce mi-a rămas sunt doar principii și concepte de tradus, Sunt regele la meditat ca Marcus Aurelius. Până la final o păstrez prezența plină de valori, Dacă n-apăs pe ce contează, nu-i cuprinzător. Și mă scufund încetu’ când nisipu’-i mișcător, Curge în clepsidră repede și gându’-mi dǎ fiori Bucuros de existență ne uscăm ca niște flori Și cât timp păstrez prezențǎ, cercetez numai comori. De asta-i important momentul, suntem trecători, Și-o să-mi fac ieșirea-n sunet de pian și de viori.