Casa părintească nu se vinde - Paul Ciprian Surugiu (Fuego)

Ascultaţi-mă surori pe mine Şi voi fraţii mei ce v-aţi sfădit, Îi păcat, nu-i drept, nu este bine Să vinzi casa care te-a-ncălzit. Casa părintească nu se vinde, Nu se vinde tot ce este sfânt, Încă vin copiii s-o colinde... Nu ştiu că părinţii nu mai sînt. Casa părintească nu se vinde, Nu se vinde pragul părintesc; Dintre-atâtea locuri dragi şi sfinte Ochii mamei încă ne privesc. Bani ne-ar trebui la fiecare, Toţi avem copii şi vremea-i grea, Însă cum să vinzi fereastra oare, Cea la care mama ne-aştepta. O vom da şi vor schimba lăcate Şi vor pune şi ferestre noi Şi trecând pe lângă ea vreodată Va privi ca la străini la noi. Casa părintească nu se vinde, Nu se vinde pragul părintesc; Dintre-atâtea locuri dragi şi sfinte Ochii mamei încă ne privesc. Om pleca şi noi cândva din viaţă Şi părinţii sus ne-or întreba: Ce mai face casa lor cea dragă, Cine are grijă azi de ea?