Apa ca un bivol negru (1970)

Documentar, Istoric, Dramă Regia: Andrei Cătălin Băleanu, Pierre Bokor, Dan Pița, Mircea Veroiu, Youssouff Aidaby Scenariu: Dinu Tănase Anul aparitiei: 1970 Sinopsis Film colectiv de absolvență IATC prilejuit de inundațiile catastrofale din 1970. Antologie ”frumoasă și fotogenică”, de vanitate auctorială, prilejuită de marea năpastă prin care trecuse țara. – Tudor Caranfil (”Dicționar universal de filme”, Ed. Litera, 2008, pag. 58) Dintre cronicile de la premieră, am rerținut două, apărute în revista „Cinema” (nr 6/1971). Citez din prima, intitulată „O experiență singulară”, și semnată de George Littera: „Filmat pe viu, în tensiunea ascuțită a momentului, sub impulsul senzațiilor, impresiilor imediate, încă nedecantate, filmul acesta e dictat de realitate, aș zice, și scris cu un condei grav și calm, care asociază exactitatea reportericească cu pasiunea reflecției, documentul crud cu vibrația lirică, descrierea voit rece a faptului cu emoția copleșitoare a confesiunii, constatarea cu implicarea. Apa ca un bivol negru mi se pare om experiență singulară în contextul cinematografului nostru de până acum, și o experiență rodnică – încercarea de a transcrie o realitate găsită, încercarea de a restitui aparatului de filmat o demnitate fundamentală –, cea a mărturiei”.Și iată câte ceva din ceea ce scria criticul literar Gelu Ionescu (stabilit ulterior în Franța), în cronica sa intitulată „Film de generație”: „ Filmul Apa ca un bivol negru a stat un an în cutii; din toate peliculele care s-au făcut despre catastrofa inundației și despre convalescența demnă și grea prin care au trecut mii de oameni, acesta este, de departe, cel mai bun. El este patetic, artistic patetic, fără a deveni vreodată melodramatic, sforăitor, formal sau cerșetor de milă. El este un film matur, matur în gândire cinematografică, mai multă tehnică de sugestie și mai multă dorință de exprimare originală decât tot restul filmelor noastre de actualitate la un loc (cu excepția Reconstituirii)”.- Călin Căliman