O, Doamne, ai mila!

Oh, Doamne, ai milă! Oh, Doamne, ai milă de cei care-i chemi Să vină pe urmele Tale, Ajută-i în lupta din grelele vremi Nimic să nu-i frângă pe cale! Ajută-l pe-acel care-n urmă-a lăsat Prea mari prietenii sau păcate Să nu-l mai întoarcă din drumul curat Dorința spre cele lăsate. Ajută-l pe-acel ce-a lăsat pe pământ Iubiri prea adânci și prea grele Să nu-Ți lase calea cu sufletul frânt Și inima-ntoarsă spre ele. Ajută-l pe-acel ce-a lăsat multe-averi Și scapă-l de orice robie Ca slobod de-a lumii deșarte poveri Să-Ți poată urma numai Ție. Ajută-l pe-acela cu suflet legat Ce-ascunse păcate mai ține Căci cel care Tu nu-l desparți de păcat Păcatu’-l desparte de Tine. Ajută-l pe-acel ce plecând lasă tot Pe veci să se rupă de toate Să n-ajungă stâlp ca femeia lui Lot Privind blestemata cetate. Ajută-l pe-acel ce-a ajuns pe altar Și nu-i pregătit de-njunghiere Să nu-l piardă frica de-al morții hotar Pierind la un pas de-nviere. Ajută-i pe toți când e clipa cea grea Să biruie tot ce-i mai leagă Ca dând lumea-ntreagă pe dragostea Ta Să afle-a Ta dragoste-ntreagă.